E luna femeii. O lună în care ni se spune că merităm luna, și poate că așa e. Ni se spune că totul se învârte în jurul nostru. Ni se spune că suntem niște flori, că suntem delicate, că una, că alta. Așa o fi. Dar, nu vreau să fiu omul negru, dar parcă ne-a luat valul și am uitat că pe lângă dreptul de a fi considerate flori, avem obligația de a fi un miros plăcut între cei din jur. 

Eu, femeia, sunt datoare să accept faptul că sunt femeie. 

În urmă cu 20 de ani nu avea logică acest lucru. Cum adică? Sunt femeie și gata. Dar dacă eu vreau să fiu băiat? Ce ai tu împotrivă? Dacă așa simt, asta e. Dacă nu am bani de operații, îmi pot schimba gesturile, vorba, portul. Pot fi ceea ce vreau. Dacă nu simt să fiu fată, nu voi fi. Ei bine, nu. Feminitatea e un dar, nu o greșeală. Mai mult de atât, e o obligație. Te-ai născut femeie cu un scop bine definit. O femeie poate face lucruri pe care un bărbat nu le poate face, reciproca e valabilă, iar prin faptul că tu îți negi acest lucru, te pui împotriva planului lui Dumnezeu. Ratezi binecuvântări. Nu regreta faptul de a te naște femeie.Să fii femeie e har, nu blestem. 

Eu, femeia, sunt datoare să mă îndrăgostesc de un bărbat

Nu mi-a venit în gând să pun acest punct. Dar am văzut ceva pe Facebook în timp ce scriam asta și l-am adăugat. Da, e ceva normal pentru cititoare acum, dar peste 2 ani, nu bag mâna în foc. Femeia a fost creată pentru bărbat. Punct. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Dacă cineva simte ceva pentru o altă femeie, aia e păcat. Că ne place, că nu, nu e după cum ne place. Nu,mă scuzați, dar până și animalele au atâta minte astfel încât să se ”îndrăgostească” de cineva de sex opus. Numai omul. Învățatul. Datoria noastră e să ne îndrăgostim și apoi să ne căsătorim cu cineva de sex opus. Sfârșitul discuției. 

Eu, femeia, sunt datoare să nu mă spurc 

Trăim într-o perioadă în care nu e nici cea mai mică problemă să fim cu piciorul în barca lui Dumnezeu și cu unul în barca lumii. Până la urmă și Rahela a fost și cu Domnul și cu idolii tatălui său. Ce e greșit? Am fost create pentru a-i da slavă lui Dumnezeu. Nu pentru a ne murdări cu mizeria lumii. E datoria noastră de fiice ale Cerului să nu gustăm și din har și din valăul porcilor. Eva a încercat asta și a fost alungată din Eden. Estera a spus nu, Sara spus nu, oare pe noi ce ne împiedică să trăim 100% pentru Cer? 

Eu, femeia, sunt datoare să slujesc

Egalitatea în drepturi a dat la o parte și frumusețea slujirii. Vai, dar e o înjosire să te pui la cratiță, la dat cu mătura, la spălat vase, la a parcurge mila în plus. Da, cum? Doar nu sunt eu mai proastă. Exact. Așa o fi. Dar slujirea e un dar. Când slujești simți cum inima ta devine un colț de Rai. Slujirea nu e doar pentru femei, așa e. Dar o femeie cu un șort, e o femeie frumoasă. Nu, nu sunt pentru femeia la cratiță. Slujirea se poate face în multe domenii. Bucură-te că ești femeie și slujește cu mâinile Martei și cu inima Mariei.

Eu, femeia, sunt datoare să nu fiu o ispită

Eh, și cum revin la asta. Nu, chiar nu mă interesează cât de lungă îți e rochia, tocul de înalt sau decolteul de adânc. Sincer, nu îmi pasă, dacă tu vrei să fii ceea ce nu te-a creat Dumnezeu, fii. Doar să știi. Nu te-a creat să fii o femeie ușoară. Te-a creat să aduci viață. Chiar prin ceea ce pui pe tine. Hainele sunt cartea ta de vizită. Ele trimit pe cei din jur fie cu gândul spre Cer, fie spre locuința morților. Tu alegi, dar să știi că nu ai fost creată pentru a fi o ispită. Ești mai mult decât o tentație. Ești femeie. Viață. 

Eu, femeia, sunt datoare să nu îmi bat joc de pruncul nimănui

Nu, nu zic de relații- am promis. Doar atât. După cum nu îți place ca inima ta să fie o minge de ping-pong, nu călca în picioare inima unui băiat doar pentru a-ți umple inima, timpul sau colecția de inimi. 

Gata aici. 

Eu, femeia, sunt datoare să fiu un războinic al rugăciunii

Războinic? Acum? Eu sunt o prințesă. Nu, dacă îmi rup o unghie? Nu, nu. O prințesă a Cerului știe că luptele pe orizontală sunt câștigate doar pe genunchi. Arată-mi o Ana și eu îți voi spune că alături de ea totul e posibil. Rugăciunea e viață. O femeie care se roagă deschide ușile binecuvântării și le revarsă asupra celor din jur. O femeie care se roagă este o femeie care strălucește și știe că Dumnezeu e realitatea cea mai reală. Singura realitate. 

Eu, femeia, sunt datoare să fiu citită

Nu vreau să par rea. Fiecare om are nivelul său de inteligență. Nu toată lumea e la fel. Dar de aici, până la a fi paralel cu tot ceea ce ține de lumea cărților e cale lungă. Nu, nu se poate. Femeia e un canal prin care viața se va revărsa în copiii pe care îi va avea. Și dacă a da like în 5 minute la 50 de postări e tot ce știe, nu știu ce fel de apă va bea copilul ei. Femeia are datoria de a căuta să cunoască, mai întâi și întâi pe Dumnezeu și apoi ceea ce a pus El în creație. 

Eu, femeia, am datoria de a-i face bine soțului meu

Majoritatea dintre voi nu sunteți căsătorite, dar acest verset rămâne valabil. Hai să nu trecem prin inima fiecărui băiat care ne iese în cale. Dacă acum te-ar vedea soțul tău, ce ar zice? Ar fi mulțumit de felul în care stai lângă un băiat, de modul în care îi vorbești sau de felul în care te îmbraci în preajma băieților? Datoria ta e să faci bine omului cu care te vei mărita. Tu alegi ce faci! 

Citiți mai mult accesând următorul link: 

https://www.boradoroteea.com/single-post/2017/03/12/Eu-femeia-sunt-datoare